ce am vazut? padure de-a dreapta, padure de-a stanga, rani, mare…un fel de mare plangand si plangand. nu-i vina nimanui. nu-s reguli de incalcat. de asta sunt muritori. ca sa se sfarseasca. eventual cat mai rapid si fara explicatii prea multe. pentru ca la ei lucrurile ‘’se intampla” si atat. asta am vazut, o mare de sange, o mare de planset, o mare de tradare si o mare de verde…o tacere enorma si o renuntare inutila. de ce sunt aici…? daca voi realiza vreodata cred ca am sa-mi asez singura o coroana de carton pe cap..am sa-mi impun mie insami respect..tot fata de mine. de ce de ce de ce…
de ce repet povesti? de ce repet sentimente? de ce vreau sa ma agat de ceva cand toate fug de mine, cand totul ma respinge? ma zbucium de parca s-ar tulbura intreg pamantul…si oamenii dorm in continuare, cu indiferenta. inca te mai doare indiferenta oamenilor? pe mine nu. sufleteste am o varsta rece, foarte rece, si foarte seaca. vinovatia e sentimentul mediocrului. renuntarea e sentimentul lasului. cel putin sa fim cei dintai lasi, cei mai lasi, sa ne temem de orice si mai ales de noi. nimic nu ma doare si nu ma insulta mai mult decat sa nu fiu privita. macar sa stiu ca cineva vede in mine un mare gol sau o mare sila. sau mediocritate. sunt divina sublima minunata si extraordinara cat timp nu sunt eu. cat timp sunt oglinda cuiva care a apus…si cu toate astea parca nu ma mai satur sa ridic pe lazar din groapa. si eu care credeam ca n-am niciun strop de sange crestin in mine. iata ca am…la urma urmei, acest dumnezeu despre care imi vorbesc crestinii e un soi de eu proiectat in alte circumstante. eul uman plasat intr-un alt plan decat cel al logicii spatiale si temporare. asa ca mai bine lasam imaginatia si speranta in edenuri si iaduri si cine mai stie ce..in clipa in care stii ca esti creator nu mai esti nici barbat,nici femeie. esti flacara. esti scanteia care a generat flacara. si timpul in care vei arde e faurit de vointa ta. si asta e tot ce mai spun, nu sunt in masura sa dau sfaturi nimanui. dealtfel nu sunt in masura sa fac mai multe lucruri. sunt trista si atat. am mania paradoxului si a absurdului. si ceea ce este acum e absurd si paradoxal, de data asta nu mai spun ca este ceea ce este. toata aceasta dimineata a fascinatiei are doua potentiale stingeri. intr-un esec lamentabil, un soi de incununare a esecurilor care m-au urmarit si pe care le-am cautat…sau o glorie rapida si dulce ca o moarte temporara. din care ne vom trezi desigur foarte repede. nu sper si nu vreau sa spun ca prezic niciuna din acestea. desi le vad. ma apropii de ele. intre esecul care am fost si eul meu e un fel de geam subtire. cu cat ma apropii de el mai mult, cu atat imi vad mai bine esecurile si cu atat mai putin ma simt capabila sa le inteleg, ca si cum mi-ar vorbi o alta limba. mai mult de atat, limba altei rase..si cu toate acestea ma scufund in ele…ma confund cu ele. da! eu sunt o catastrofa, si inca pe deasupra, una mediocra…visez si sunt ironica. ma doare fara sa plang…ma dor durerile celor de care ma apropii…si ma apropii ca sa ma hranesc cu dureri, ca sa dispara..pentru ca am uneori impresia bizara ca pot recunoaste toate ranile sapate in cei de sorgintea mea. spune poetul ”durerea de a fi constient este langoare, greata, si dorinta nelinistita”…pastreaza-ma sau goneste-ma cat mai ai vreme…orientalii spun ca o femeie te poate lega de patul ei cu o suvita de par. atunci inseamna ca eu nu-s femeie, caci n-am reusit niciodata sa leg nimic si pe nimeni de mine. nici macar peisajele nu le pot lega, nu le pot confunda cu mine..ma simt nevoita ca oricarei simtiri ce stiu ca vine din pamant sa-i fauresc o semnificatie fara de lege…visez fara intrerupere. mi-e dor. intorc spatele. privesc printr-o perdea de lacrimi. printr-un scut de tacere. dintr-o sfera de dorinta a carei flacara nimeni nu o va mai cunoaste..a fost poate suficient. si totusi, nu mi-e teama de nimic….
nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu NU SUNT AICI SI NU MA INDRAGOSTESC. doar spaima mea iubeste spaima ta. doar pentru ca privirea mea rasare dintr-a ta.doar gura mea s-a indragostit.si nebunia,spaima, betia,eterna betie…eterna negare..nimic,absolut nimic nu se intampla aici. mi-e dor de duca. mi-e dor de creste…mi-e dor mi-e dor mi-e dor mi-e dor mi-e dor MI-E DOR DE TINE!
